Posted by ailin on 23 noiembrie 2011
Prima palma . Dupa ceva ani am primit prima palma de la cel de langa mine. Gesturile de genul asta au tendinta de a se repeta. Raul este repetitiv, il tii incatusat pana vine o zi cand el evadeaza, tu te simti oarecum eliberat dar si vinovat, in final capabil de a face mai mult. Vezi ca nu e chiar rau, tu te simti bine, consecintele nu sunt tocmai grave, poate ca nu au un rezultat chiar scontat, dar tu, tu esti revigorat, racorit. Asa se intampla cand dai o palma copilului, cand dai o plama celui de langa tine… nu vrei sa mai existe una si inca una, si totusi ele asteapta acolo, undeva. Se inmultesc cuminti in captivitate asteptand ruperea lantului, deschiderea custii. E bine ca salbaticiunile sa fie in mediul lor natural, instinctual, iar oamenii sa fie oarecum separati, detin ratiunea, nu se coboara atat de jos. Ar trebui sa respectam si sa cultivam asta. Ratiunea ar trebui sa stea la o distanta cat mai mare de violenta, sa fuga mancand pamantul. Din pacate omul e si animal la baza. Chiar daca omul e rational, atunci cand se furiseaza violenta, ratiunea o ia la fuga lasand omul gol, vulnerabil, capabil de orice pentru a-si scapa pielea, in stare chiar si de ce mai rau, el nu e gazela vanata de leu, e leul care si-a ras blana pentru a se integra in societate.
Pe de alta parte eu tocmai am invatat sa-mi ascult instinctul. Cred ca e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru mine. Atunci cand am curajul sa-l las sa ma conduca nu am nimic de pierdut, nu pierd nimic. Numai ca asta nu e instinctul violent de care am vorbit mai devreme, e unul care ma ajuta sa iau o decizie corecta atunci cand ratiunea are prostul obicei de a ezita, de a sta prea mult pe ganduri pana ce se ajunge la o decizie gresita.
Stiati ca o palma te elibereaza de frica? Nu e ciudat? Pana atunci tot vizualizezi ce ti s-ar putea intampla daca… Si cand o traiesti iti dai seama ca esti mult mai puternic si ca nimic nu mai conteaza. Da-o in …X de durere sau alte chestii, nu conteaza, adrenalina este de partea tuturor. Atunci cand leul devine mai puternic in toiul vanatorii, victima sufera un soc cand este sfasiata, care ii anihileaza durerea. Dupa lupta poate sa fie linistita, a dat tot ce a putut, asta a fost, gata.
Posted in Carte | No Comments »
Posted by ailin on 13 aprilie 2011
Demisionez din postul de sotie. Seful imi face zile fripte. Nu mai suport. Pauza de masa s-a scurtat, la baie cand nu mai avem hartie igienica si sapun cumpar din banii mei, cu aspiratorul cine da, moi, cine altcineva, ca sa nu mai spun ca munca cat cuprinde. M-am saturat de ore suplimentare neplatite, de program de noapte neapreciat si de neaprobarea zilelor de concediu.
Eu nu imi permit intarzierea la program, pe cand seful vine cand vrea si pleaca asemenea. Nu-i de ajuns ca imi aduc pachet de acasa, acu’ mai trebuie sa-i fac si sefului, el nu se poate descurca singur. Nu spun ca nu-mi face placere, dar si cand sunt bolnava, nu numai ca nu intarzii la lucru dar tot eu le fac pe toate.
Sunt anagajat model. Imi fac treburile pentru care am fost angajata si altele pe deasupra. Sunt sotie, mama, femeie de serviciu, firma de catering, firma de aprovizionare si organizatoare de evenimente. Ah, sa nu uit, mediator intre firma noastra si alte doua partenere, mai exat, firme mame de care ne-am desprins pentru a fi independenti si a ne sustine pe cont propriu. Dar nu reusim de fiecare data, mai primim cate o subventie, ne mai vine cate o sponsorizare , nu prea des, dar e bine.
Sunt criticata mereu. Cu toate ca seful spune ca eu sunt cea care comenteaza la toate propunerile lui.
Asa ca imi depun demisia
Posted in Carte | No Comments »
Posted by ailin on 12 noiembrie 2010
Cad mereu in capcana de a fi Eu. Imi merge rau pentru ca fac aceleasi greseli . Nu reusesc sa ma fac inteleasa avand invelisul asta. M-am obisnuit prea bine sa fiu asa, am uitat cum e sa fii Eu, cea care vreau sa fiu. Asa ca dupa un mic vartej in care amestec Eul Dorit cu Eul Sunt alunec iar in vechea Eu. Si ma revolt. Imi zic iar ca e “azi si doare cum a durut si ieri, ca ma imbolnavesc fara scapare de povara altor euri”. Degeaba. M-am uitat pe mine, nu reusesc sa ma recuperez. O clinica de dezintoxicare de mine am nevoie. Sa scap de dependenta de a fi tot Eu.
Posted in Carte | No Comments »
Posted by ailin on 18 septembrie 2009
Povestea Motanului Mishcuneata capata aroma de stiri de ora 17, sau de emisiuni de OTV. Surse sigure tocmai m-au informat ca asa-zisul
cinstit Motan Mishcuneata, nu e decat un farsor si un
proxenet . Motanitza Peticutza, nepotica lui, ar fi doar "nepotica" cu care Motanul isi face loc in lumea "buna". Dar soricelul, vanator de recompense, el ce este, un
afacerist cinstit sau un si mai mare farsor? Sa fie oare vorba de un fel de mafie pisiceasca ce are drept executanti triade de
soareci ? Cine stie. Nici sursele nu mai pot fi de incredere…
Trebuie sa
cercetam misterul, sa ne dumirim si poate sa punem ceva soricei in frigare. Caci numai prin adevarat santaj si
tortura putem descurca itele afecerii asteia criminale. Deci hai sa ne mascam si sa pornim la cautare de surse torturabile.
Posted in Personal | No Comments »